In 1982, NYU Tisch Film School respinge proiectul de diploma inscris de Jim Jarmusch datorita lungmetrajului cu care acesta intentioneaza sa isi sustina examenul – Permanent Vacation. Comisia apreciaza filmul ca fiind „o pierdere de vreme”. In 1964, Kieslowski e intr-un final acceptat la Acamedia de Film Lodz. Picase examenul de admitere de doua ori. E recomandabil sa nu ai incredere in filme realizate de oameni de acest gen - pur si simplu nu sunt in stare sa vanda. Sau intr-un blog care le ia in seama incercarile.

SHINE A LIGHT (2008, Martin Scorsese)

Postat: July 10th, 2009 | Autor: Eliza Zdru | Categoria: doc | 1 Comentariu »

40 de ani mai tarziu

shine_a_light martin scorsese

“E  o mica problema. Daca Mick sta in fata reflectorului mai mult de 18 secunde, o sa se aprinda.” „Cum adica o sa aprinda?” „O sa ia foc, din cauza caldurii.” „Vrei sa spui, cu flacari si chestii d-astea?” „Da, o sa ia foc.” „Pai nu putem sa facem asta. Nu putem sa ii dam foc lui Mick Jagger.” „Dar ne place efectul.” „Ne place efectul dar nu putem sa ii dam foc lui Mick Jagger. E simplu”.

Septembrie 2006, Manhattan, New York City. Martin Scorsese si maistrul sau de lumini se sfatuiesc in privinta unui efect de iluminare care sa inunde scena de la Beacon Theater, acolo unde Rolling Stones urmeaza sa sustina un concert parte a turneului A Bigger Band Tour. Concertul este organizat in scopuri caritabile de Fundatia Clinton iar Scorsese se ocupa de inregistrarea acestuia si de regia unui documentar despre trupa. Marty e foarte stresat. Pe langa faptul ca lui Mick Jagger nu prea ii convine decorul desi regizorul avea impresia ca acesta fusese cel ce optase pentru designul respectiv, in plus Mick nu se poate hotari la o versiune finala (de fapt nici macar probabila) a listei pieselor pe care le vor interpreta The Stones. Iar Marty vrea sa poata prezice fiecare miscare si acord de pe scena pentru a putea surprinde cu camerele de filmat absolut tot ce e important . Pentru ca Marty e foarte calculat si foarte precis.

Setlistul apare langa Scorsese si echipa lui cam la primul acord al primei piese din concert. Ar putea parea cam tarziu, dar Marty se descurca. I-a urmarit pe Rolling Stones inca de la primele aparitii, „cresterea” lui  a coincis cu cea a trupei britanice. Asa ca stie la ce sa se astepte. Intr-un interviu acordat publicatiei London Observer in august 2007, Scorsese marturisea: „Sa va spun cum stau lucrurile. Intre 1963 si 70, muzica pe care o faceau, am descoperit ca gravitez in jurul ei. O ascultam foarte mult. Si in cele din urma, a inspirat filme precum Mean Streets, intr-o anume masura Raging Bull si cu siguranta Goodfellas, Casino si alte filme facute ulterior”. „Le datorez enorm. In mintea mea, filmul asta a fost facut acum 40 ani. S-a intamplat doar sa poata fi filmat abia acum”. Citeste mai departe »


ENTRE LES MURS (2008, Laurent Cantet)

Postat: July 6th, 2009 | Autor: Eliza Zdru | Categoria: fictiune | Trimite un comentariu »

Portret de grup cu profesor

entre_les_murs, laurent cantet

Noi crezum, voi crezeati, ei crezesc. „Spiritual”, adica ce vrea sa zica? Si „inselator”? „Austriac”, c’est quoi? Subjonctiv imperfect? Trebuie sa fii nebun, burghez sau homosexual ca sa il folosesti in exprimarea libera.

Clasa a 8-a, ora de franceza. Profesorul le cere elevilor sa redacteze un autoportret. Asta inseamna sa scrie cate ceva despre cine sunt ei, ce le place si ce nu le place sa faca. Pretext pentru instigare la exprimare. Oare sa fie ceva in neregula cand o eleva de 14 ani se descrie astfel: „Ma numesc Esmeralda Ouertani. Vreau sa devin politista sau rap-erita. Imi place sa mananc, sa dorm si sa o ard cu tovarasii mei din cartier”?

Profesorul de franceza nu e foarte uimit. Pare mai degraba resemnat sa asculte cu rabdare lucruri de genul asta. Sau sa faca fata supararii inexplicabile a unei eleve care decide sa nu mai vorbeasca cu el datorita faptului ca i se cere sa citeasca un text cu voce tare, sustinand ca profesorul are ceva cu ea, ca „doar mai sunt si alti copii in clasa”. Sau sa fie amenintat si imbrancit de alt elev. Cand toate tacticile sale de profesor esueaza, singura „arma” care ii ramane este omenescul interes pentru cunoasterea celuilalt. Asa ca isi provoaca elevii  – deja cauze pierdute in ochii majoritatii si, mai grav, in proprii lor ochi – sa se exprime. Interesul lui e sincer, numai ca nu are cum sa o dovedeasca. Nimeni nu il crede. Citeste mai departe »